Nu-mi plac zilele de nastere

Nu-mi plac zilele de nastere. Sunt.. De fiecare data sporesc ceea ce a fost si imputineaza ceea ceea ce va fi.  Te fac sa te gandesti la cat de efemeri si putin importanti suntem in infinitatea care se numeste existenta. Te fac sa te gandesti la binele pe care ai fi putut sa il faci si la raul pe care, intentionat sau nu, l-ai provocat. Dar indiferent de cate pareri de rau ai avea, e mai bine sa regreti ceva ce ai facut decat ceva ce nu. Suntem ce am fost inainte si vom fi ce va urma.

Am fost acolo…si m-am vazut, pentru ca in calatoriile foarte lungi te poti intalni cu tine insuti. Adesea auzeam sunetul intunericului care se furisa, peste orizont, spre mine, si speram. Am vazut raul, iar depravarea inimii umane nu are limite. Doar spune care-i cea mai intunecata dorinta a ta, si undeva prin masa de miliarde de oameni, vei gasi pe cineva fericit sa ti-o indeplineasca. Iar acesti oameni nu sunt decat urma bocancului lui Dumnezeu pe fata noastra. Am vazut raul, dar, in intunericul care ma inconjura, am intalnit si persoane bune. Persoane care au capacitatea de a umple spatii pe care le credeai pline, persoane care te fac sa lupti, care, atunci cand trebuie, te fac sa-ti ascuti ramura de maslin si sa o transformi in varf de lance.

Cautam neincetat fericirea, extazul. Dar daca pretul extazului ar fi un munte de suferinta, ar merita sa platesti ?

A crede in virtute e mai presus decat virtutea in sine ? Poate. Dar la ce se rezuma totul? Poate fi faptul ca gandirea rationala distruge sufletul ? Daca am alege sa existam in realitatea noastra, pe care noi insine ne-o cream ? Asta ne-ar face nebuni? E o iluzie, nu? Ei bine, cand singura ta realitate e o iluzie, atunci iluzia e realitate.

Daca as avea destula credinta, as incerca sa vorbesc cu Divinitatea. Sa-i pun intrebari…Atatea suflete chinuite… Cat curaj iti trebuie, chiar Divinitate fiind, sa iei un suflet din neant si sa il prinzi in carne ?