Nonsens

Toată toamna a nins în culori,
Au fost maci în câmpuri pustii,
Au fost nori în nopţi fără nori,
Crini fără flori şi noapte în zi.

Cuţite din glas şi clipe tăcute,
Au fost şoapte pierdute în zare,
Au fost versuri în cântece mute,
Zile cu stele şi nopţi fără soare.

Vaduri secate, cu sălcii la mal,
Peniţe uscate-n cerneala din foaie,
Cuvinte nespuse purtate de val
Şi ploaie, în nori fără ploaie.

Oameni grăbiţi, în trenuri târzii,
Circulând fără sens între staţii,
Vagoane pictate în gri şi iluzii,
Rugăciuni, abandon şi negaţii.

A fost frig în august târziu,
Gheaţă la mal, în sufletul rece,
Meri înfloriţi, în satul pustiu
Şi timp, în timpul ce trece.

Au fost ore ce curg înapoi,
Întrebări şi răspunsuri deodată,
Cu ochi de copil, văd vara din noi,
Acum, în curând, niciodată.