Noapte de vara

Poezii, dragoste, vara, anotimp, triste

Noapte de vara

E noapte, iar luna-mi râde-n geam,

Poleind cu aur dulcele izvor,

Şi-un greier, cântăreţ nevoie mare,

Îmi ţine companie în pridvor.

Un vânt domol adie printre ramuri,

Şi se strecoară printre raze, iscusit,

Împrospătând obrajii florilor din lanuri,

Şi aducând cu el miros de fân cosit.

Pe lacul scânteind, dintre coline,

Presărat cu perla nuferilor albi,

Un cor de brotăcei spun “ne e bine’,

Şi-o lebădă alunecă-ntre albii.

Copaci-mi par pictaţi de-o mână iscusită,

Îmbinând culori de gri şi de opal,

Iarba fragedă e ca cernută-n sită,

Iar luna străluceşte, în fundal.

Cuprins de dor, şi-nvăluit în şoapte,

A vieţii taină-ncerc să desluşesc.

Falnic cireş, aş vrea să fiu,în noapte,

Ca înflorind mereu, nimic să nu-mi doresc!