シャマン

UZINA DE GANDURI » Blog, Proza » The House-first contact

The House-first contact

Era o zi frumoasă de martie. Soarele încălzea plăcut şi s-au hotărât să facă o plimbare. În apropierea oraşului era un lanţ de dealuri, acoperit de pădure, loc din care se putea vedea o minunată panoramă a oraşului. Au pornit pe jos. Le-a luat cam o oră să ajungă.  Au început să urce, făcând fotografii şi bucurându-se de primăvară. În vârful dealului, chiar unde se termină drumul, s-au odihnit şi au făcut poze la mănăstirea de maici de lângă drum. Era un aer aşa de curat şi de tare încât plămânii lor aproape că nu puteau să-l proceseze . Era totul aşa e verde, o încantare pentru ochii care vreme de câteva luni văzuseră numai zăpada şi gri.

După o vreme s-au hotărât să coboare. Au pornit la vale. Atunci El întoarse privirea spre stânga, aşa ca dintr-o întâmplare. Brusc, din marginea drumului, un şir lung de trepte din beton coborau în vale. Se miră de faptul că nu le văzuse până atunci. Se observa că erau foarte vechi. Cu colţurile crăpate şi corodate de timp, înverzite de muşchiul care crescuse din ele, aceste trepte se duceau în jos, iar în umbra pădurii care le acoperea aproape că nu se vedea capătul unde se terminau. De parcă le înghiţea pământul.

Nu-şi putea dezlipi privirea de la trepte. Îl fascinau. Era ca senzaţia pe care o ai câteodată în vis, când vrei să faci ceva şi nu poţi. Sau invers.
TREBUIA SĂ COBOARE! TREBUIA SĂ VADĂ CE ESTE ACOLO, JOS, LA CAPĂTUL TREPTELOR.

Ea nu a vrut să meargă. Era obosită, aşa că a preferat să îl aştepte sus, aşezată pe borna kilometrică din marginea drumului, la umbra unui copac.

El îşi începu coborârea. După primele trepte coborâte, îşi dădu seamă cât de abrupte sunt. Păreau că se scurg în vale, ca apele  repezi ale unui pârau de munte. Se uită în stânga şi în dreapta. Nu erau balustrade. Era doar o pătură de frunze care, parcă, se îmbina simbiotic cu treptele.

Îşi continuă cu grijă coborârea. Cu cât cobora mai mult, cu atât devenea mai accentuată umbra pădurii şi umiditatea din aer. Trebuia să aibă grijă pe unde călca deoarece treptele deveniseră umede şi alunecoase.

Pe măsură ce cobora, în faţă, la baza scărilor, începea să se contureze o clădire. De la prima vedere era părăsită. Într-un sfârşit ajunse jos. Se uită înapoi. Era ca într-un tunel, cu crengile copacilor atârnând de-o parte şi de alta a scărilor pe care coborâse.

Clădirea era într-adevăr părăsită. Cu varul de culoarea ocru, scorojit de timp, ferestrele de lemn cu geamurile sparte şi murdare prin care se întrezărea semiantunericul din spatele lor, ţiglă roşie căzută de pe acoperişul clădirii, perdelele vechi şi murdare care fluturau în vânt prin geamurile sparte.  Părea straniu.

Mai era şi fereastra de la etaj. Imensă,  încadrată de zăbrele grele de fier, cu geamul murdar şi inegrit de vreme. Era singurul geam întreg din toată clădirea.

În faţă văzu o uşă. Se apropie şi încercă să o deschidă. Uşa masivă de lemn cedă foarte uşor, deschizându-se cu un scârţâit prelung. Înăuntru era semiantuneric. Era într-o încăpere mică , aproape ca un hol. În dreapta lui  observă că erau nişte scări de fier forjat care duceau la etaj. Nu ştia de ce, dar avea o senzaţie de teamă. O teamă nejustificată.  Cuprins de acea nelinişte începu să urce scările…The House ep.2-the chamber

Filed under: Blog, Proza · Tags: , , , ,

9 Responses to "The House-first contact"

  1. “El isi incepu coborarea. Dupa primele trepte coborate, isi dadu seama cat de abrupte sunt. Pareau ca se scurg in vale, ca apele unui parau de munte. Se uita in stanga si in dreapta. Nu erau balustrade. Era doar patura de frunze care, parca, se imbina simbiotic cu treptele.

    Isi continua cu grija coborarea. Cu cat cobora mai mult, cu atat devenea mai accentuata umbra padurii si umiditatea din aer. Trebuia sa aiba grija pe unde calca deoarece treptele devenisera umede si alunecoase.

    Pe masura ce cobora, in fata, la baza scarilor, incepea sa se contureze o cladire. De la prima vedere era parasita. Intr-un sfarsit ajunse jos. Se uita inapoi. Era ca intr-un tunel, cu crengile copacilor atarnand de-o parte si de alta a scarilor pe care coborase.”

    Un pasaj interesant. Nu-i deloc rea povestea aceasta. Faptul că lipsesc diacriticele îngreunează, din punctul meu de vedere, lectura. Voi umări acest text.
    O duminică frumoasă să ai!

    1. shaman says:

      Ma bucur de apreciere, dat fiind de la cine vine. Multumesc.

  2. alm says:

    se asteapta continuarea. 🙂
    imi place !;)

    1. shaman says:

      Vine si continuarea. 🙂

  3. Andera Y says:

    Fir-ar sa fie! M-ai lasat cu ochii-n soare! Vreau continuarea! 😀
    Spor la treaba!

    1. shaman says:

      🙂 O sa fie un serial intreg. E o intamplare adevarata. Ma rog, 90%. Hai 80%. :))

  4. MeetTheSun says:

    Si uite asa ai intrat neinvitat in casa. Daca te chema o fantoma de la fereastra mai intelegeam, dar asa??! Ca sa nu mai zic ca ai lasat-o si pe ea singurica la marginea drumului. Daca venea cu tine nu te mai lasa sa intri in casa omului plecat de acasa 😀

    Acum, daca tot ai intrat, ce ai vazut acolo?

    1. shaman says:

      To be continued…..

  5. Otilia says:

    Uite cum m-a facut el sa citesc tot… ne auzim la partea urmatoare! Mi-ai captat interesul!

Leave a Reply

*

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...