シャマン

UZINA DE GANDURI » Proza

Nu-mi plac zilele de nastere

Nu-mi plac zilele de nastere

Nu-mi plac zilele de nastere. Sunt.. De fiecare data sporesc ceea ce a fost si imputineaza ceea ceea ce va fi.  Te fac sa te gandesti la cat de efemeri si putin importanti suntem in infinitatea care se numeste existenta. Te fac sa te gandesti la binele pe care ai fi putut sa il faci si la raul pe care, intentionat sau nu, l-ai provocat. Dar indiferent de cate pareri de rau ai avea, e mai … Read entire article »

Filed under: Proza

Ingeri si Demoni

Ingeri si Demoni

  Beau incet din paharul rece cu bere. Inghit si gustul amarui imi stimuleaza placut toate papilele gustative. Parca e un inger care imi plange pe limba. Astazi vreau sa vorbesc despre mine. Despre mine, despre viata, despre asteptare si despre…sabloanele pe care le respectam, fara a fi constienti de ele. As vrea sa va pun o intrebare. A da speranta cuiva, cand stii ca e totul pierdut, ca nu mai are nici o sansa, … Read entire article »

Filed under: Proza

Vitrina fara nume

   Privea strada din aceeasi vitrina de multi ani. Vazuse multe. Vazuse cum se schimba strada in decursul anilor, multimea care trecea grabita prin dreptul lui, fara sa il vada, copiii, mamele, trecatorii grabiti care isi croiau drum prin dimineatile umede. Serile caldute de vara cu tineri indragostiti care se tineau de mana. Linistea care se  asternea noaptea tarziu cu luna mare si galbena care veghea adiera noptii. Ar fi avut sa povesteasca multe. Dar de ce l-ar fi bagat cineva in seama ? La urma urmei era doar un manechin vechi de plastic intr-o vitrina fara nume. Magazinul in care era el era inchis de mult. Acum doar el mai veghea incaperea goala, plina de praf si cu ziare vechi in geamuri. Avusese si timpuri bune. Isi aducea aminte cum s-a simtit atunci … Read entire article »

Filed under: Proza

O zi din Vesnicie

O zi din Vesnicie

Era ora 5 de dimineata cand se trezi. Poate obisnuinta sau poate faptul ca in vechea soba de fier “VESTA” nu mai duduia focul. Se ridica in capul oaselor, dadu plapuma la o parte si se indrepta spre lampa cu gaz care lumina discret in camera. Intoarse rotita lampii si facu flacara mai mare. Era o camera mica, una din cele doua pe care le avea casa veche, batraneasca. Simpla, avand  soba intr-o parte, patul in partea … Read entire article »

Filed under: Proza

The House ep.5- return

The House ep.5- return

Se afla, din nou, în fata vechilor trepte care curgeau în vale. Începu să coboare. Se mişca automat, de parcă picioarele îl purtau singure în hăul de sub el. Întoarse privirea spre stânga şi zări casa. El era din nou acolo. Numai ca de această dată era realitate, nu vis. Casa îşi profila umbră cenuşie pe cerul serii făcând-o să pară înspăimântătoare. Era o linişte ameţitoare. ,,Trebuie să intru. Doar de asta am venit. Ce se poate întâmpla? … Read entire article »

Filed under: Blog, Proza

The House ep.4- THE nightmare

The House ep.4- THE nightmare

Era din nou în casa veche. Se afla în mijlocul încăperii. Ca de fiecare dată. Numai că acum lipseau umbrele. Era linişte. Aşa de linişte încât îşi auzea bătăile inimii. Nu putea să se mişte. Dintr-odată se făcu întuneric. Ţipătul groaznic umplu încăperea. El îşi astupa urechile cu palmele şi se lăsă pe vine. O voce subţire, de copil, începu să spună ceva. Îi trebui câteva momente până să înţeleagă ce se întâmplă. Auzea doar o înşiruire … Read entire article »

Filed under: Blog, Proza

The House ep.3-nightmares

The House ep.3-nightmares

A deschis televizorul şi a văzut în ce dată erau. Într-adevăr trecuseră patru zile. Ea îl căutase, anunţase poliţia, toţi îl căutau. La un moment dat, un poliţist sugerase idea ca El fugise. Ea nu a crezut şi a continuat să îl caute. Era imposibil!!! Patru zile??!! El nu stătuse în acea casă decât, maxim, un sfert de oră. Nu ştia ce să creadă. După un timp El acceptă ideea. Nu a reuşit să-şi explice ce s-a … Read entire article »

Filed under: Blog, Proza

The House ep.2-the chamber

The House ep.2-the chamber

M-am prostit” -isi spuse.,, Ditamai omul mă tem din nimic”. Se încuraja singur să urce mai departe. Dar acea stranie senzaţie de nelinişte nu îl părăsi. Ajunse sus. Mărginită de coloane grele de piatră, cu un geam mare care se profila pe peretele din faţă, acelaşi geam cu zabrele pe care îl văzuse de jos, încăperea părea că e mai mare decât era în realitate. Era o sală mare. -,, Ca o sală de bal” îşi … Read entire article »

Filed under: Blog, Proza

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...